Notarul public este una dintre cele mai importante si necesare personalitati juridice. Acesta pare a fi prezent inca de cand s-au inventat primele acte, doar ca atunci avea alta denumire. Numele functiei sale s-a tot schimbat pe parcurs, insa importanta lui nu s-a diminuat niciodata. De aceea, cei care au nevoie de diverse acte si proceduri apeleaza la un notar. Pentru unele dintre ele se poate apela la orice notar, in timp ce pentru altele este necesar sa se apeleze la un notar dintr-o anumita zona, asa cum se intampla de obicei in cazul succesiunii. Spre exemplu, cei care stau in zona vor apela la un cabinet notarial pe Victoriei pentru succesiuni si pentru alte documente, pentru cele din urma fiindu-le mai usor sa ajunga de acasa la notar.
Deoarece aproape toate elementele dreptului hispanic si american provin din dreptul roman, notarul nu face exceptie. In mod traditional, notarul a fost persoana care a aplicat regulile corpus juris civilis; ceea ce a facut-o interesanta a fost faptul ca le-a aplicat in functie de locurile si schimbarile sociale care apareau la acea vreme, prin crearea unor formule diferite.
De-a lungul anilor, notarul a suferit mutatii in asa fel incat a fost reglementat prin legi si reglementari specifice, dar abia in Evul Mediu, cu impulsul comertului in intreaga Europa, Africa si Asia, odata cu nasterea companiilor mercantile si progresul navigatiei, a fost generata o dezvoltare puternica a dreptului.
Cu toate acestea, notarului i-a fost data sarcina sa dea credinta publica lui Carol cel Mare, cand la “capitulare” el a subliniat ca actele notariale au valoare probatorie a unei pedepse executorii.
In state precum Mexic de exemplu, abia la intrarea in vigoare a constitutiei din 1824, au fost stabilite dispozitiile aplicabile notarilor unde, in figura Providentei din 13 noiembrie 1824 si in circulara din 1 august 1831, atributiile si functiile erau sa depuna marturie publica pentru a autoriza, a asigura si a pastra cele mai importante secrete si drepturi ale cetatenilor.
Cum este definit acum un notar public?
Legea privind notarii defineste notarul ca fiind “profesionistul juridic investit cu autoritate publica de catre stat si care este responsabil de primirea, interpretarea, redactarea si oferirea formei juridice a vointei persoanelor care vin in fata sa si sa confere autenticitate si securitate juridica actelor si faptelor transmise inaintea sa, prin autentificarea lor conform reglementarilor eistente.
Notarul pastreaza documente, le reproduce si le atesta. De asemenea, actioneaza ca un auxiliar al administrarii justitiei, in calitate de consilier, arbitru sau consilier international, in termenii indicati in prevederile legale relative.
Fara un notar care sa se ocupe de anumite documente, unele proceduri nu ar putea fi facute deloc. Succesiunile sunt un exemplu, dar tot notarul se ocupa de vanzarea apartamentelor, caselor si terenurilor, de realizarea procurilor si de atestarea traducerilor, acestea fiind cele mai comune atributii ale sale. Viata fara un notar ar fi imposibila in prezent si de aceea notarii sunt atat de cautati.
